DIN ISTORICUL COMUNEI

Mineritul in Tara Zarandului

Mineritul a fost o ocupatie de baza in zona Zarandului, care s-a transmis din generatie in generatie, inca din antichitate. In Transilvania, pe linga aurul scos din subsol, inca de pe vremea dacilor, spalatul aurului din aluviunile riurilor a furnizat insemnate cantitati de metal pretios. In evul mediu a continuat atit procesul scoaterii aurului din subsol, dar mai ales cel al spalarii nisipului aurifer . Spalarea aurului in tinutul Zarandului, il preocupa in mod deosebit pe Iancu de Hunedoara .

In exploatarea minereurilor de aici existau la sfirsitul sec. XV si inceputul celui urmator, mijloace tehnice destul de evoluate pentru acea perioada. Se foloseau, pentru transportul minereului in galerii, vagoneti cu roti de lemn purtati pe sine de asemenea din lemn. Uimeste, prin folosirea timpurie, schimbatorul de cale (ac si inima) atestat pentru prima oara. Modelul acestui vagonet purtat pe sine, descoperit la Brad, a fost expus in Muzeul tehnic al cailor ferate din Berlin, fiind socotit unul din cele mai vechi vehicule purtate pe sine cunoscut pina acum .

Pierre Lescalopier care a vizitat, in 1574, instalatiile de la Zlatna, a transmis date foarte valoroase aspra tehnicii mineritului. El relateaza ca a vazut minele de la Zlatna ,,unde se patrunde foarte departe sub un munte inalt . De aici (baiesii ) scot niste piatra pe care mai intii o ard ca gipsul apoi o macina intr -o moara de apa, care alunga pietrele arse intr-un jgheab de lemn lat de un picior si lung de doua prajini, unde le zdrobesc niste pilugi grosi ce se ridica si se coboara pe rind unul dupa altul, si e prefacuta in pietris; praful sau pietrisul e carat de apa, incetul cu incetul prin acest jgheab care la iesirea sa din canal il imprastie pe niste pinze groase, intinse pe o podina aplecata usor asupra unei albii foarte mari; aurul se prinde de aceste pinze si ceea ce nu se prinde cade in albie, iar apa de deasupra se scurge in jos. De doua ori in 24 de ore (baiesii ) ridica aceste pinze, le spala in alte albii, apoi pe talgere mari de lemn iau ce este in aceste vase, adica apa si nisipul, pe care le scutura putin cite putin pina ce aurul se aduna intr-o parte, iar nisipul nefolositor ramine in cealalta parte a talgerului. Cind au ales o cantitate din acest pietris cu aur, il pun cu putin argint viu intr-un alambic unde, prin actiunea focului, argintul viu reduce aurul in bare, apoi argintul viu se evapora''.

Dupa cucerirea Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic, mineritul din Transilvania cunoaste o noua faza de dezvoltare. Atentia Curtii de la Viena se va indrepta in primul rind spre extragerea mercurului si a aurului, deoarece aceste ramuri miniere aduceau venituri insemnate fara sa pretinda investitii costisitoare. Curtea vieneza beneficiind de sprijinul medicului Samuel Koleseri a pornit la reorganizarea mineritului . Medicul Samuel Koleseri, care viziteaza minele de aur din Transilvania, printre care si cele de la Criscior, Hartagani, Trestia, Baita, Ruda, Tebea si Baia de Cris, relateaza ca pe ,,linga riuri exista cite un scaun de spalat aurul, adica o tabla prelunga, cu un capat mai inclinat , care in Transilvania e mai scurta si mai lata decit in Tara Romaneasca. Aceasta se acopera cu un tol mitos sau de cinepa, peste care se toarna cu cosurile nisipul aurifer .

In ceea ce priveste extractia aurului din filoane procesul era acelasi ca si in epoca anterioara. Se observa insa unele imbunatatiri de ordin tehnic in ceea ce priveste prelucrarea minereului aurifer. Acelasi Koleseri prezinta date interesante, aratind ca ,,aurul extras din mina se alege de pamint si daca este sfarimicios se zdrobeste; cel tare se calcineaza sau se arde, apoi se uda cu apa, facindu- l sfarimicios, zdrobindu-l apoi cu ajutorul risnitelor uscate. Niste masini maruntesc minereul ud cu ajutorul unor sageti prevazute cu cap de fier''. Sunt dese cazurile cind dotarea unor mine de aur se face cu steampuri construite in atelierele de fierarie de pe domeniul Hunedoarei. In anul 1694 se consemnau in documente ca din ,,puterea mariei sale principelui ,pentru nevoile minei Baita, am dat la mina sa - oamenilor lui Stefan Alexa, judele curtii din Geoagiu, cinci steampuri, doua hirlete late, mari, patru rude de otel, o banda si un cep de fier pe care le-a facut domnul jude al curtii prin maistrul cohului Plosca, Sirb Petru, din 3 maji si 15 funti de fier.

In anul 1827, minele de aur din Baita au trecut in proprietatea lui Moldovan si Petca, cei care au fondat asociatia miniera intitulata ,,Rudolf de Baita'', apoi in proprietatea bavarezului Klein, a unui grup financiar englez si in anul 1889 au fost cumparate de Prima Societate Anonima Aurifera Ardeleana.