Bun venit in comuna noastra!

     Pana nu demult, comuna noastra era "de aur", la propriu, acum doar oameni mai sunt de aur. Mineritul nu mai scoate la iveala pretiosul metal, dar ne-a ramas harnicia oamenilor, caracterul lor de buni gospodari si niste locuri neasemuit de frumoase.
Indelungata existenta, de peste 580 de ani, pe aceste meleaguri ne-a adus si bine si rau deopotriva. Am invatat cu totii ca bunastarea nu sta numai in darnicia naturii, ci si in puterea naostra. Acum, cand legenda aurului a luat sfarsit, locuitorii comunei noastre isi gospodaresc pamanturile, livezile, padurile si animalele facand aceste locuri sa arate la fel de infloritoare.
Pentru mine este o onoare sa ma aflu in fruntea unei asemenea comunitati din care au plecat nume celebre, dar au ramas si oameni minunati cu care ne straduim sa ne pastram bunul renume.
Mineritul a insemnat dobandirea unor deprinderi si cunostinte tehnice, lucru care a stimulat nevoia de scoala, de relatii moderne. Asa se explica de ce acum, cand minele s-au inchis, oamenii stiu sa gaseasca alte surse de venituri si traiasca decent. Daca veti vizita satele noastre, veti remarca frumusetea gospodariilor taranesti. Ele exprima incredere in viata si deci in viitor. Oamenii au aflat ca adevaratul aur sta in ei insisi, in harnicia si intelepciunea lor. Veniti sa ne vizitati si veti vedea ca am avut dreptate.
Cineva, scria in cartea de onoare a comunei: "Asa de mult mi-am iubit satul, incat l-am crezut oras" si cata dreptate are!