La nivelul comunei exista camine culturale in fiecare sat, cele 11 camine culturale avind 2510 locuri . Majoritatea acestora ofera posibilitatea organizarii de manifestari cultural - artistice, precum si a altor activitati ale comunitatilor locale .

Caminul cultural Lunca - functioneaza in aceeasi cladire cu scoala. Nr. de locuri - 350.
Caminul cultural Fizes - functioneaza in cladire cu scoala. Nr. de locuri - 200
Caminul cultural Barbura - in cladire cu scoala. Nr. de locuri - 120.
Caminul cultural Craciunesti - are cladire proprie . Nr de locuri - 200.
Caminul cultural Baita - dispune de cladire proprie. Nr. de locuri - 300.
Caminul cultural Saliste - functioneaza in cladire cu scoala. Nr. de locuri - 170.
Caminul cultural Trestia - dispune de cladire proprie. Nr. de locuri - 170.
Caminul cultural Hartagani - este cel mai mare camin cultural din comuna, cu cladire proprie cu doua nivele. De remarcat punctul muzeistic amenajat in cladirea caminului. Nr. de locuri - 400.
Caminul cultural Cainelul de Sus - functioneaza in cladire cu scoala. Nr. de locuri - 250.
Caminul cultural Ormindea - dispune de cladire proprie. Nr. de locuri - 250.
Caminul cultural Pestera - dispune de cladire proprie. Nr de locuri - 100.

• OBIECTIVE ARHEOLOGICE ,ISTORICE SI DE ARHITECTURA- DE PE RAZA COMUNEI BAITA -INSCRISE IN LISTA MONUMENTELOR DIN ROMANIA

1 - Situl arheologic de la Craciunesti; punct ,,La Magura'' (La Suri) - epoca bronzului.
2 - Asezare medievala - Craciunesti; Magura
3 - Asezare din epoca bronzulu ; Magura
4 - Asezare din epoca fierului (Hallstatt); Magura
5 - Biserica ,,Bunavestire'' din satul Baita - 1727
6 - Biserica ,,Bunavestire'' din satul Trestia -1674
7 - Biserica ,,Buna vestire'' din satul Hartagani - sec. XVIII
8 - Crucea de piatra din satul Ormindea - sec. XVIII

Monumente ale Eroilor ridicate in urmatoarele sate: Fizes, Baita, Trestia, Hartagani, Lunca, Saliste.

• ARHITECTURA TRADITIONALA

Satele comunei Baita, la sfirsitul sec. XIX si pina la mijlocul sec. XX, din punctul de vedere al tipologiei, se inscriu in aria larga a satelor cu gospodarii risipite, specifice Muntilor Apuseni. Cel mai vechi tip de casa cuprindea camera de locuit, camara si tinda, avind acoperisul de paie, inalt, in patru ape.
Fata casei, cu intrarea, era orientata spre rasarit sau spre sud, niciodata spre nord. Planul casei era dreptunghiular, pe jumatate se afla camera de locuit, iar cealalta jumatate era impartita intr camara si tirnat.
Sub casa, era construita pivnita pentru pastrarea alimentelor pe timpul iernii. Fundatia casei era construita din piatra, peste aceasta fiind asezate birnele din lemn cioplite si incheiate la colturi in cheotori. Casele erau tencuite atit in interior cit si in exterior, culorile predominante fiind albul si mai rar galbenul si albastrul pentru interior, si albastrul pentru exterior . Fundatia casei era zugravita in negru, culoare obtinuta din cenusa paielor de griu sau secara. Vatra casei era un amestec de lut galben cu pleava. Tavanul casei era din grinzi peste care era pusa scindura. Pentru izolarea incaperii, in pod, peste poditura, se aseza acelasi amestec ca la vatra. Camnita asigura incalzirea camerei si gatitul hranei pentru familie, aceasta arhaica instalatie fiind apoi inlocuita cu sobele de metal.

Camara pentu pastrarea grinelor si a alimentelor era construita din birne de lemn, cu spatii intre ele, pentru ventilatie . La constuctiile anexe ale gospodariei, se adauga sura pentu animalele mari, cocina si cotetele pentu pasari. Sura care era construita din lemn si acoperita cu paie, impresiona prin inaltimea acoperisului si prin forma sa poligonala, specifica intregului areal al Muntilor Apuseni.

La inceputul sec. XX intilnim o noua impartire a spatiului de locuit, prin aparitia unei noi camere, numita ,,ceea casa'' , care devine un fel de camera de oaspeti, decorata mai ingrijit, unde se primesc musafirii si se pastreaza imbracamintea si lucrurile alese. Din aceste doua camere se iese in tirnat, care este dispus pe intreaga lungime a casei. Toate casele aveau tirnat, cu stilpi si arcade. De remarcat ca uneori, tirnatul era prelungit in fata casei pe stilpi de piatra formind filigoria, locul unde in perioada de vara se lua masa si se adunau membrii familiei. Si acest tip de casa a fost la inceput acoperit cu paie , care au fost inlocuite cu sindrila, tigla sau tabla . De asemenea, vatra va fi podita cu scindura. Multe gospodarii aveau si o bucatarie de vara (conie), o constructie mica, folosita in perioada calda a anului . Conia mai avea o incapere-camara, lipit de conie fiind si cuptorul pentu piine. Putine exemplare de asemenea constructii se mai pastreaza astazi, in satele comune Baita.

Casele mai noi sunt multe cu etaj, sporind si numarul camerelor , iar ca materiale de constructie pe linga piatra si lemn se folosesc caramida si prefabricatele.

• PORTUL POPULAR

Costumul traditional din satele comunei Baita se inscrie in ansamblul general al zonei Muntilor Apuseni.

Costumul femeiesc - Gateala capului era specifica pe grupe de virsta.Fetele purtau parul impletit in cozi. Pieptanatura caracteristica Muntilor Apuseni, cu chica impletita pe frunte, s-a pastrat si in satele comunei Baita pina la mijlocul sec. XX. Conciul era specific femeilor casatorite , acesta fiind obligatoriu acoperit.

Camasa incretita este caracterizata prin croiul in forme dreptunghiulare ale stanului si minecilor, care sunt unite si incretite la linia gitului. Camasa femeiasca era ornamentata (brodata) pe mineci, pe piept si uneori chiar pe spate . Peste camasa se purta pieptarul din lina, iar mai tirziu din barson sau catifea.Peste camasa si poale se incingea briul din lina.

Poalele erau croite din cinci - sase lati de pinza de cinepa lata de 40-45 cm. Motivele decorative brodate, adesea asociate cu cel de pe camasa, sunt dispuse in partea de jos a poalelor.Cusatura acestor doua piese vestimentare se facea cu fir de cinepa, iar broderia, de culoare alb, negru, cu fir de cinepa si lina. O deosebita atentie era data brodarii minecilor si partilor frontale ale camasii. Pinza de cinepa a fost inlocuita treptat cu pinza de bumbac, pentru ca intr-o noua etapa pinza din bumbac sau matase sa fie cumparata ca tesaturi industrale . Calitatea si coloristica materialelor traditionale folosite in brodarea camasilor si a poalelor a fost inlocuita prin gama larga, greu de armonizat a firelor industrale.

Catrintele batrinesti erau tesute in patru ite, din lina vinata si rosie. La inceputul sec. XX se purtau opregele din lina neagra vopsite cu arin si galitoi, tesute in patru ite. Mai tirziu vor aparea opregele din panura fina , cusute cu fire metalice si de matase, cumparate de la tirg, gata facute. Primele piese vestimentare inlocuite total au fost catrintele si opregele, cu cirpa, apoi poalele cu rochia.

Costumul barbatesc era caracterizat prin simplitatea croiului si discretia coloristica. Pe cap barbatii purtau palarie vara sau caciula iarna. Camasa si pantalonii erau din pinza de in sau cinepa. Pantalonii erau largi, peste camasa se purta un chimir lat din piele, cu ornamentatii tot din piele. Pe camasile barbatesti modelul decorativ este dispus in jurul gitului, pe mineci si pe poale , cu fir alb de cinepa si cu fire de lina, de culoare inchisa. Barbatii purtau cite un pieptar de culoare neagra, din stofa.
Iarna barbatii purtau pieptar din blana de miel, peste care imbracau laibarul de lina .

Incaltamintea de baza a tuturor locuitorlor era odinioara opinca din piele sau de cauciuc. Mai tirziu opicile vor fi inlocuite cu bocanci si pantofi.